Politica Agricolă Comună  Principalele trei instituții europene au agreat o politică agricolă complet inadecvată cu Pactul Ecologic European

Slow Food – sediul central – 28 iunie – După luni de negocieri, Trialogul a ajuns în 25 iunie în etapa finală a reformei Politicii Agricole Comune a UE ce va fi pusă în practică până în 2027 (începând din 2023). La începutul anului viitor vor fi aprobate Planurile Naționale Strategice, astfel fiind trasă cortina finală a procesului de reformă.

Reprezentanții principalelor instituții europene, Comisia Europeană, Parlamentul European și Consiliul European au discutat pozițiile lor cu privire la textul regulamentelor pentru viitoarea Politică Agricolă Comună. Din păcate, ceea ce a rezultat este incompatibil cu strategiile Pactului Ecologic ale Comisiei Europene („De la fermă la furculiță” și „Strategia UE privind Biodiversitatea”) și pune în pericol tranziția de mediu și ecologică, nu favorizează producătorii de alimente „bune, curate și corect prețuite” și nu protejează sănătatea cetățenilor.

În ultimii ani, Slow Food a cerut în mod repetat instituțiilor europene să „ofere o reformă ambițioasă, ecologică și echitabilă a Politicii Agricole Comune”, ca parte a obiectivului mai ambițios de tranziție către o Uniune Europeană mai ecologică, în toate domeniile.

În colaborare cu campania Good Food Good Farming, Slow Food a transmis de-a lungul anilor mesaje clare din partea societății civile și a fermierilor, arătând nemulțumirea față de actuala PAC și solicitând un sprijin mai bun fermierilor agroecologici la scară mică.

Rezultatul Trialogului care reflectă în cea mai mare măsură poziția Consiliului European, ne-a oferit o PAC care încă favorizează agricultura industrială poluantă și monoagricolă în detrimentul agro-biodiversității. Exact opusul a ceea ce este necesar pentru a face față crizelor sociale și de mediu actuale.

Unele modificări „cosmetice” au fost incluse în reformă, dar cele mai critice puncte au rămas neschimbate, deschizând calea pentru încă un ciclu de 7 ani de sprijinire a agriculturii industriale prin cheltuieli publice (1/3 din bugetul global al UE).

Potrivit lui Francesco Sottile, agronom și membru al Comitetului executiv al Slow Food Italia: „Mișcarea Slow Food consideră că rezultatul acestor trialoguri este o ocazie pierdută de a realiza o tranziție reală spre un sistem alimentar sustenabil. În timp ce ideile și societatea avansează către o durabilitate sporită și de respect față de mediu, această politică istorică nu a putut progresa și va continua să subvenționeze un model agricol industrial și nesustenabil. PAC, care reprezintă o treime din bugetul european, se îndepărtează de Pactul Ecologic European, ceea ce face incredibil de greu să-și atingă obiectivele”

Iată principalele puncte critice:

• Nu s-a impus în niciun fel ca PAC să fie aliniată cu Pactul Ecologic European;
• Reguli obligatorii slabe privind mediul și biodiversitatea: nicio corelație obligatorie cu „Strategia UE privind biodiversitatea” care prevede ca cel puțin 10% din suprafațele agricole ale fermelor să fie incluse în PAC până în 2030;
• Nicio indicație obligatorie privind renunțarea la pesticide și fertilizatori: PAC nu include niciuna din țintele strategiei „De la Fermă la furculiță” de a reduce folosirea pesticidelor și a îngrășămintelor până la 50% și creșterea până la 25% a suprafețelor în agricultură ecologică. Schemele voluntare precum cele privind eco-condiționalitatea vor sfârși prin a finanța schimbări foarte minore;
• Nicio obligație pentru Statele Membre de a adopta ținte de mediu semnificative la nivel național: Comisia Europeană va avea la dispoziție instrumente foarte slabe pentru a evalua conformarea planurilor naționale strategice CAP cu Pactul Ecologic European;
• Includerea tardivă a condiționalității sociale: plățile PAC vor fi corelate cu respectarea de către beneficiari a drepturilor omului și muncii pentru lucrătorii agricoli. Aceasta este singurul rezultat potențial pozitiv al negocierilor, pentru că până acum drepturile lucrătorilor agricoli nu au fost incluse în PAC. Cu toate acestea, condiționalitatea socială va fi voluntară până în 2023 și obligatorie doar din 2025. De atunci încolo se speră că verificările periodice și transpunerea solidă în practică vor deschide calea pentru condiții mai bune de lucru pentru fermierii agricoli din întreaga Europă;
• Distribuția inechitabilă a subvențiilor: în Europa, 80% din plăți se îndreaptă către 20% din ferme, slăbind sprijinul pentru fermierii agroecologici la scară mică, ale căror practici agricole conservă biodiversitatea, sănătatea solului și ajută la regenerarea mediului înconjurător;
• Se așteaptă să continue plățile PAC pentru creșterea intensivă a animalelor (aproximativ 3 miliarde de euro/an sunt destinate creșterii de animale): eco-schemele de îmbunătățire a bunăstării animalelor ar putea deveni subvenții pentru fermele fabrici.

Pentru mai multe informații:

Slow Food – Biroul de presă internațional

Paola Nano, Alessia Pautasso – [email protected] (+39 329 8321285), [email protected]

Slow Food este o rețea mondială de comunități locale fondată în 1989 pentru a contracara dispariția tradițiilor alimentare locale și răspândirea culturii fast-food. De atunci, Slow Food a devenit o mișcare globală care implică milioane de oameni din peste 160 de țări și funcționează astfel încât să putem avea acces toți la alimente bune, curate și corect prețuite.