Slow Food
   

ROMÂNIA, O NAŢIUNE SLOW FOOD


Romania - 05 Dec 11

Cu ocazia Zilei Naţionale a României, mişcarea Slow Food în România, prin cele 10 Convivium-uri locale, cele două Prezidii şi comitetul Ark of Taste, doreşte să tragă un semnal de alarmă asupra direcţiei în care se îndreaptă sistemul alimentar românesc. Manifestul nostru, “România, o naţiune Slow Food”, apare pe fondul dezbaterilor publice despre Reforma Politicii Agricole Comune Europene, a cărei configuraţie va avea consecinţe directe asupra alimentaţiei românilor după 2013.

In luna decembrie Slow Food serbează Ziua MondialăTerra Madre (10 decembrie). Terra Madre este o zi specială pentru mişcarea Slow Food, în lume, în Europa, dar şi în România. Este ziua în care celebrăm hrana, produsele alimentare locale, moştenirea gastronomică a umanităţii şi a românilor. Plecăm de la premisa că hrana pe care românii vor să o aibă pe masă trebuie să fie gustoasă, curat preparată şi corect preţuită. Alegerile noastre alimentare au impact asupra agriculturii, iar agricultura si schimbările climatice sunt legate strâns. Grădina carpatină nu oferă resurse nelimitate românilor. România este parte a unui întreg, bazându-se pe un sistem de resurse naturale pentru procurarea hranei, ale cărui limite sunt puse la încercare prin impactul negativ asupra apei, aerului, solului.

Mişcarea Slow Food în România propune un model complementar pentru o politică în domeniul alimentaţiei, bazat pe următoarele deziderate:

SĂ LE FIE REDATĂ DEMNITATEA MICILOR AGRICULTORI ŞI PRODUCĂTORI ŞI SĂ LE FIE RECUNOSCUT ROLUL DE FURNIZORI DE SERVICII ECOLOGICE ŞI DE CUSTOZI AI PATRIMONIULUI CULTURAL

Fermele de mici dimensiuni sunt cheia vieţii rurale. Ele au funcţii sociale, economice şi culturale: furnizează milioane de locuri de muncă şi un venit pentru o viaţă demnă contribuind şi la conservarea patrimoniului cultural al României.

BIODIVERSITATEA LOCALĂ SĂ FIE APRECIATĂ DREPT CONTRIBUŢIE NAŢIONALĂ LA AGRICULTURA DURABILĂ

Varietăţile locale vegetale şi de rase de animale trebuie să fie considerate patrimoniu cultural şi natural, iar statutul lor de bunuri publice trebuie recunoscut şi reflectat în politici publice. MADR trebuie să impună patrimoniul genetic vegetal şi animal românesc ca parte a luptei pentru securitate alimentară.

EDUCAŢIA ALIMENTARĂ SĂ DEVINĂ UNA DINTRE PRIORITĂŢILE SISTEMULUI DE EDUCAŢIE PUBLICĂ

Programele de distribuţie de alimente trebuie implementate în mod sustenabil. Educaţia alimentară în şcoli ar trebui să promoveze educaţia ecologică şi practicile alimentare sănătoase în curricula şcolară şi să creeze oportunităţi de deprindere a specificului alimentar local.

CALITATEA HRANEI ŞI PRACTICILE ALIMENTARE SĂ FIE RECUNOSCUTE CA PROBLEME DE SĂNĂTATE PUBLICĂ

Ministerul Sănătăţii are o responsabilitate dublă de a educa şi preveni. Ca atare, ar trebui să fie mai implicat în informarea populaţiei asupra riscurilor de sănătate asociate alimentelor şi practicilor alimentare.

LEGĂTURILE DINTRE CONSUMATORI ŞI PRODUCĂTORII HRANEI SĂ FIE REFĂCUTE

Autorităţile centrale trebuie să facă eforturi pentru a conecta mai bine zonele rurale de cele urbane prin încurajarea vânzărilor directe la fermă şi prin stimularea eco-turismului şi a eco-gastronomiei. Mediul privat să fructifice oportunităţile de a folosi produse alimentare locale şi tradiţiile gastronomice originale, în restauraţie. Consumatorii trebuie încurajaţi să se implice în sistemul de producţie al hranei, astfel încât acesta să devină participativ.

PIEŢELE COMUNITARE CU PRODUSE GUSTOASE, CURATE ŞI CORECT PREŢUITE SĂ FIE ÎNCURAJATE ŞI SUSŢINUTE DE AUTORITĂŢILE LOCALE

Asistăm la invadarea pieţelor aşa-zise ţărăneşti cu produse industriale vândute ca locale sau tradiţionale. Această realitate creează concurenţă neloială pentru micii producători, poate înşela publicul şi forma o imagine negativă despre producători. Piaţa de producători sau piaţa comunitară ar trebui să existe ca spaţiu care deserveşte comunitatea, legând interesele spaţiului urban de cel rural, cu efecte în scurtarea distanţelor pe care le parcurge un produs pentru a ajunge la consumatori. Este nevoie de formarea şi angajarea unor manageri de piaţă calificaţi pentru a asigura calitatea.

HRANA SĂ FIE PRIVITĂ CA PARTE A PATRIMONIULUI ŞI PRODUCŢIEI CULTURALE

Declinul şi dispariţia modelului de viaţă rural ne va şterge componente importante ale identităţii naţionale. Micii agricultori trebuie să fie încurajaţi să se implice în procesarea la nivel local a materiei prime, astfel încât produsele alimentare care rezultă să poarte avantajul cunoaşterii gastronomice locale şi astfel valoarea lor să crească şi acestea să devină produse ale culturii locale.

ADMINISTRAREA TRADIŢIONALĂ A PEISAJULUI SĂ FIE RECUNOSCUTĂ CA INDISPENSABILĂ TURISMULUI DURABIL

Deşi sloganul României îndeamnă la “Explorarea grădinii carpatine”, suntem în pericol să moştenim o grădină necultivată, fără agricultori. Agricultura sustenabilă trebuie să fie încurajată puternic, datorită valorii sale sociale şi culturale. Este nevoie de o mai mare conştientizare din partea publicului a valorii peisajelor culturale de tip mozaic pentru potenţialul turistic şi în materie de patrimoniu.

CONSUMATORII SĂ AIBĂ DREPTUL DE A ALEGE HRANA ÎN CUNOŞTINŢĂ DE CAUZĂ

Campaniile de informare publică acoperă doar o gamă limitată de probleme legate de alimentaţie, limitate la a promova grupele de alimente sănătoase – încurajarea consumului de fructe şi legume – şi semnalarea anumitor riscuri de sănătate legate de anumite substanţe – sare, zahăr, grăsimi şi alcool. Autorităţile de la nivel naţional trebuie să îşi asume campanii de informare care să ridice gradul de cunoaştere al consumatorului şi să contribuie la o înţelegere mai profundă a impactului economic, cultural, social, ecologic şi asupra sănatăţii pe care opţiunile noastre alimentare îl au. Este nevoie de o mai mare alfabetizare a publicului şi a producatorilor în privinţa etichetelor, cât şi de informare asupra semnificaţiei termenilor “organic”, “ecologic”, “natural” şi “bio”.


Aflaţi ce face conviviumul Slow Food cel mai apropiat de dumneavoastră contactându-l pe Tiberiu Cazacioc, coordonator Slow Food Bucureşti Valahia Gusturilor: 0742111119, tiberiu.cazacioc@targultaranului.ro.


Notă către editor:
Convivium-urile Slow Food sunt grupuri locale de membri care organizează cursuri, degustări şi cine, promovează campanii locale, conectează consumatorii cu producătorii locali şi participă la evenimente internaţionale organizate de Asociaţia Slow Food. În prezent în România există 10 Convivium-uri: Alba, Bran-Moeciu, Bucureşti Valahia Gusturilor, Brusturoasa-Palanca, Braşov, Cluj, Ţara Bârsei, Ţara Făgăraşului, Târnava Mare, Turda, două Prezidii (Brânza de burduf şi Gemurile din satele săseşti) şi un comitet Arca Gustului România (pentru protecţia speciilor ca porcul de Bazna, porcul Mangaliţa Roşie, puiul Gât golaş de Transilvania etc.).